Editura Cartea Copiilor - BLOG: „Eu scriu pentru copiii acestor vremuri”

Cartea cadou se oferă pentru orice comandă, indiferent de valoare. În această perioadă cartea cadou este Poezii din copilărie. EXPEDIERE GRATUITĂ PRIN CURIER în toată România pentru comenzile de minimum 140 de lei.
Taxe de expediere pentru comenzile din România mai mici de 140 de lei:
• Curier București: 12 lei, livrare în 24-48 de ore
• Curier România: 19 lei, livrare în 1-4 zile lucrătoare (orașele mari: 1-2 zile)
• Poșta Română: 14 lei, livrare în 8-10 zile lucrătoare

„Eu scriu pentru copiii acestor vremuri”

Interviu cu scriitoarea Victoria Pătrașcu

Victoria Patrascu

Cartea Copiilor: Dragă Victoria, ştim că nu există o reţetă pentru inspirație, dar spune-ne cum convingi poveştile să vină la tine?

Victoria Pătraşcu: Nu le conving. Vin ele singure-singurele, de capul lor. Nu le-am forţat niciodată să intre în viaţa mea. Am de mai multă vreme credinţa că poveştile zboară cumva în preajma noastră. Singurul meu merit (dacă e vreun merit în asta) este că am nişte antene speciale care mă ajută să le captez. Sunt ca un scarabeu. Descopăr în fiecare zi lumea cu o neobosită curiozitate.

 

Ce anume ai urmărit să transmiţi copiilor prin cele cinci poveşti adunate în „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”?

 

Nu am avut un scop precis. Sunt cinci poveşti cu tâlc menite să-i pună pe cei mici pe gânduri. Pentru că întrebările pe care şi le pun după ce citesc poveştile sunt, cred eu, mai importante decât o mie de răpunsuri pe care le primesc în fiecare zi de-a gata. Știm cu toţii refrenul adulţilor: „Asta se face așa şi nu așa”, „Asta e bine, asta e rău”, „Nu ai voie să”, "Trebuie să faci asta şi nu asta". Pentru mine este esenţial ca o poveste să poarte în ea o lecţie de viaţă. O lecţie despre bunătate, prietenie, lăcomie sau generozitate, frică sau curaj, despre lucruri importante şi mai puţin importante, despre minciună, somn, lene, despre cum să-ţi înfrângi frica şi să o iei mereu de la capăt. Poveştile au fost şi sunt purtătoare de sens chiar dacă adulţii zilelor noastre au uitat cât de importante sunt în formarea unui om. Gândiţi-vă doar că mii de ani omenirea întreagă a crescut cu poveşti.

 

Poveştile au mai mereu o morală. Însă până acolo, cei mici trebuie să fie prinşi în desfăşurarea acţiunii. Care este secretul tău în a povesti astfel încât copiii să asculte, să fie captivaţi?

 

Copiii (şi nu numai ei) caută în primul rând plăcerea. Un motiv pentru care nu mai citesc este şi pentru că şcoala (în special), dar şi unii părinţi au despărţit lectura de plăcere. Unii adulţi consideră ca odraslele lor trebuie să citească numai anumite cărţi. De obicei acele cărţi care se află în bibliografia şcolară sau cele care i-au încântat pe ei în copilărie. Am auzit adesea fraza: „Cartea aia nu e carte, e o prostie!”. Sunt vorbe care îi determină pe copii să renunţe la lectură de tot sau să o facă ocazional şi mai mult de nevoie. Eu scriu pentru copiii acestor vremuri. Ei sunt importanţi pentru mine. Sunt atentă la preocupările lor, la felul în care trăiesc, la întrebările pe care şi le pun. Sunt nerăbdătoare să îi învăţ ceva, dar nu din poziţia de forţă a adultului, ci mai degrabă din postura unui prieten care le împărtăşeşte o întâmplare. Povestea stă întotdeauna pe primul plan. Morala se diluează ca o pastilă de calciu efervescent în sucul răcoritor de portocale. Calciul, în timp, le face oasele puternice, dar în sucul de portocale stă toată savoarea, nu? În plus, întotdeauna acord libertate cititorului meu. Și îl tratez cu seriozitate şi respect. Este mic, dar de cele mai multe ori mai deştept decât mine. Este dreptul lui să îşi ia ce are nevoie dintr-o poveste. Nu impun nimic. Nu iau pe nimeni de mână să-i arăt cu de-a sila ceva. Frumuseţea literaturii stă şi în faptul că fiecare poate fi impresionat de cu totul şi cu totul altceva. Povestea se transformă, astfel, într-un leac bun la toate. Unii au nevoie de râs şi atunci umorul unui personaj le face bine, alţii au nevoie de tandreţe, alţii îşi caută un model sau un prieten.

 

Ție cine îţi spune poveşti?

 

Toată lumea. Poveşti ascult şi în autobuzul 123, de la Piaţa Bobocica spre centru, o poveste îmi spune şi chipul unui copil târât spre grădiniţă de un părinte grăbit şi indiferent, cele două ciocănitori care, în mod miraculos, şi-au găsit sălașul în copacii din spatele blocului meu sau Bela şi Belinda, cele două şoricele (pot să le spun așa?) care locuiesc alături de mine de vreo trei ani. Însă pentru a auzi aceste poveşti care se tot plimbă în jurul tău ai nevoie (în afară de antenele speciale de care am vorbit) de timp şi de linişte. Și, din păcate, cei mai mulţi oameni se grăbesc prea tare şi fac prea mult zgomot.

 

Comentarii: 6.

sayyad gabriela29 noiembrie 2013, ora: 21:03
Povesti noi ,pentru copii noi !Felicitari editurilor care publica literatura pentru copii !
Diana2 octombrie 2013, ora: 18:36
Sunt recunoscatoare pentru multe motive din viata mea, astazi citind acest articol, am un motiv in plus pentru a fi recunoscatoare scriitorilor de carti pentru copii care incearca sa le transmita acestora, intr-o modalitate accesibila lor, principii de viata carora sa le descopere singuri valoarea. Ce poate fi mai frumos decat sa te apleci spre lumea copilariei si sa incerci sa indrumi prin intrebari minti fragede, libere si curioase? Sper sa am placerea sa descoper alaturi de copiii mei cat mai multe astfel de carti.
dana16 mai 2013, ora: 15:16
ma bucura sa vad povesti noi pentru copii "noi". intr-adevar, si eu simt la fel: copiii de azi au nevoie si de alte povesti, fara a minimiza in vreun fel frumusetea si importanta povestilor cu care noi, adultii am crescut...ma bucura sa vad oameni care scriu, mai ales pentru copii. Impartasesc si eu pasiunea de a scrie povesti noi pentru copii "noi"...felicitari!
ioana d. hares10 mai 2013, ora: 21:35
Dadada! Povesti, basme, snoave - batrane si tinere. Sunt minunate, invata rabdarea si multe lucruri folositoare despre viata de zi cu zi decorului in care traieste povestitorul. absolut delicioase in varianta radiofonica cu vocile actorilor "generatia de aur" (sau la pick-up, cum le ascult eu). nici un lucru nu e prea umil pentru a desemna lucruri supreme, un basm scris cu har si citit sau povestit cu arta e o podoaba pretioasa pentru imaginatia curata a copiilor. Si de unde am venit, am spus.
Paraschiv Elena27 aprilie 2013, ora: 09:18
Avem nevoie de povesti pentru copii! Ma bucur nespus sa vad ca sunt promovate si alte povesti in afara de cele marca Disney. Felicitari doamnei scriitoare si editurii!
Mirela12 aprilie 2013, ora: 08:38
Ce frumos abordeaza Victoria Patrascu scrierea pentru copii! Si eu simt ca pentru noua generatie e nevoie de povesti noi, adaptate timpurilor. Copilasii de azi sunt mult mai profunzi, sunt generosi, sunt vizionari! Sunt profund recunoscatoare celor care scriu astfel de povesti! Micutul meu le prefera de multe ori celor clasice! Felicitari dumneavoastra ca promovati carti de "nou val"!

Trimiteți un comentariu și puteți câștiga o carte!

Cele mai interesante și originale comentarii le premiem cu o carte la alegere, expediată gratuit de editură.
 

 

Nume*
E-mail* (nu va fi publicat)
Country
Mă abonez și la newsletter
Vă rugăm să manifestați întotdeauna respect faţă de autorii articolelor și față de ceilalţi cititori care au trimis comentarii. Limbajul folosit trebuie să fie corect şi civilizat. Ne rezervăm dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe. Vă mulțumim!

BLOG: ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA

Ziua în care s-a întors Somnul
Din lumea lui, de dincolo de Carul Mare, Somnul se va întoarce la noi! Vă spun un secret:
l-am zărit pentru o clipă. E vesel și proaspăt, cu haine noi, croite minunat de ilustratoarea Ágnes Keszeg, și abia așteaptă să vă poarte copiii din […] Mai mult…
Povestea cărții „De ce plângem”
Îmi doresc ca mica mea carte să fie un sprijin pentru părinți în încercările vieții de zi cu zi. Tocmai de aceea am compus textul ca reproducere a unei posibile discuții părinte-copil. Am inclus cele mai frecvente întrebări ale copiilor: Ce […] Mai mult…
Temă pentru acasă
Cât de plictisitoare, cât de monotonă, cât de formală poate fi şcoala? Răspunsul este: Aproape oricât. Iar „aproape” se datorează mai mult recreaţiilor decât orelor… Dar… Omul sfinţeşte locul! Cum se simte copilul la şcoală depinde […] Mai mult…
Copyright © 2007–2017 Editura Cartea Copiilor