Editura Cartea Copiilor - BLOG: Fericire și libertate, acesta e efectul cărților bune pe termen lung

Cartea cadou se oferă pentru orice comandă, indiferent de valoare. În această perioadă cartea cadou este Povești cu prințese. EXPEDIERE GRATUITĂ PRIN CURIER în toată România pentru comenzile de minimum 140 de lei.
Taxe de expediere pentru comenzile din România mai mici de 140 de lei:
• Curier București: 12 lei, livrare în 24-48 de ore
• Curier România: 19 lei, livrare în 1-4 zile lucrătoare (orașele mari: 1-2 zile)
• Poșta Română: 14 lei, livrare în 8-10 zile lucrătoare

Dragi prieteni, din cauza unor lucrări de întreținere necesare sistemului nostru de comenzi online, toate comenzile primite în perioada 23-28 iunie vor fi livrate începând de joi, 29 iunie. Vă mulțumim pentru înțelegere!

Fericire și libertate, acesta e efectul cărților bune pe termen lung

Livia Coloji, ilustratoare

Sunt un adult jucăuș. Jocul meu preferat este cel cu idei, cu povești, cu hârtie sau cu instrumente magice și cu cât mai multe culori. Pentru că mă joc cu consecvență de aproape zece ani, oamenii îmi spun artist sau ilustrator.

 

 

Cei din familie spun că-i multumită geneticii și că, pe lângă astigmatism, m-am născut și cu talent. Eu n-aș băga mâna în foc pentru așa o moștenire, mai degrabă cred că am crescut și devenit artist. M-a ajutat familia, m-au ajutat profesorii și generația din care fac parte. Din cei 33 de ani, 32 mi-am exersat, dacă nu creativitatea, măcar îndemânarea. Într-o ordine cronologică aproximativă, acest lucru s-a întâmplat acasă, la Școala Populară de Arte din Oravița, la Liceul de Arte Plastice și la Palatul Copiilor din Timișoara, prin tabere, la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, la serviciu, din nou prin tabere, workshopuri, seminarii, din nou acasă și, mai recent, la atelierul Balamuc.

 

 

Uitându-mă înapoi, peste anii de școala și nu numai peste ei, am impresia că m-am pregătit de fapt, zi de zi, pentru ilustrația de carte pentru copii. La liceu și la facultate am studiat grafica de șevalet, adică, printre altele, desen, culoare, compoziție, gravură, design grafic, arta scrisului. După facultate am lucrat ca designer grafic, învățând tot ceea ce școala n-a avut timp să mă învețe. Un singur lucru n-am știut și când l-am aflat am avut o mare revelație. Acum sună cât se poate de caraghios, însă în 2005, cu ajutorul internetului prin dial-up, am descoperit că există in lume oameni care trăiesc din meseria de ilustrator. În țară mai existau câțiva oameni care încercau același lucru, dar încă nu-i cunoșteam. De-aici încolo a fost simplu și cred că în ultimii 4-5 ani mi s-a întărit convingerea că mi-aș putea petrece viața făcând ilustrație. Îmi place să mă joc, să mă amuz și-mi place tot ce-i foarte colorat. Prin ilustrația de carte pentru copii îmi recapăt și-mi exersez cheful de joacă.

 

 

O carte se naște pas cu pas, pagină cu pagină, desen cu desen. De obicei, eu sunt responsabilă doar de ilustrație, rareori și cu partea de design, dar cartea începe cu o idee a scriitorului, continuă cu organizarea editurii, cu înfățișarea pe care i-o dau designerul și ilustratorul, cu execuția făcută de tipografie, cu distribuția și promovarea făcute de editură și se termină în momentul în care a modelat sufletele și mințile copiilor, făcându-i să crească mai frumos și mai înțelept. Dacă-i o carte bună, are acelasi efect și asupra adulților.

 

 

La fiecare proiect, ideile bune mă găsesc pe mine. Eu le aștept cu creionul în mână și multe coli de hârtie. Tot mâzgălind, găsesc o temă, o direcție de urmat pentru toată cartea. Orice proiect începe cu schițe de pe urma cărora de-abia poți distinge ceva. Desenând, lucrurile se clarifică și descopăr scene și personaje. Urmează compozițiile clare și personajele ceva mai elaborate, în creion, pe care le așez în layout, împreună cu textul, pagină cu pagină. Moment în care fac multe modificari și ajustări, iar când totul se încheagă așa cum trebuie, pictez ilustrațiile finale. Le scanez și le prelucrez, pentru ca în final să ajungă înapoi, pe locul unde înainte stăteau schițele, pentru alte modificări și ajustări.

 

Legat de „Fabule”, cea mai recentă carte pe care am ilustrat-o, cred că orice ilustrator ar lucra cu mult drag la o astfel de antologie! Îmi plac fabulele din foarte multe motive. Sunt amuzante, însă adevărul transmis este cât se poate de profund. Îmi plac pentru că prezintă o societate reală, cu situații din prezent sau din trecutul mai mult sau mai putin indepartat, dar și o lume fantastică în care, să spunem, un câine, o pasăre sau un dovleac pot avea preocupări și atitudini umane. Îmi place felul în care apare morala, învăluită într-o poveste în care protagoniștii pot fi orice și oricine: animale, plante, țărani, boieri sau împărați. Deși acest lucru nu-i o valoare în sine, mi-a plăcut foarte mult că antologia de față este una de fabule românești. Fabulele noastre sunt oglinda societății și a moravurilor pe care le cunoaștem atât de bine. Ceea ce a dus, printre altele, la o imagine plurivalenta a boului. Într-un mod firesc, La Fontaine folosește deseori imaginea leului, însă leul lui este mereu la fel, mereu stăpân inflexibil. Însă în fabulele noastre boul reprezintă o serie largă de tipologii umane, poate fi boier ori ruda mai săracă, poate fi deștept sau, alteori, credul.

 

 

Părinții ar trebui să-i înconjoare pe copii cu cărți frumoase, cu design bun și ilustrații care, pe de-o parte, formează cultura vizuala a micului privitor, pe de altă parte lasă loc imaginației să lucreze și să se dezvolte. Le doresc tuturor copiiilor să aibă acces la cărți cât mai diferite ca imagine și ca reprezentare a lumii. E ca și cum le-aș dori fericire și libertate, pentru că acesta e efectul cărților bune pe termen lung. Le doresc să fugă departe de orice reprezentare stereotipă. Asta pentru ca stereotipurile ridică subtil ziduri foarte greu de trecut.

 

 

Am o listă foarte lungă de proiecte mult-așteptate, deci cred că voi ilustra foarte mult timp până să ajung la capătul listei. Dorința mea cea mai mare este să lucrez doar la proiecte care să acopere o arie largă de preocupări personale. Până acum, nu a fost întotdeauna posibil, dar eu sunt o optimistă.

 

Mai multe informații despre Livia Coloji și activitatea sa aici: www.illustration.ro

 

 

 

 

Comentarii: 1.

Alisa28 aprilie 2014, ora: 01:05
Dragă Livia m-am îndrăgostit iremediabil de ilustrațiile tale. Cartea nu o face doar povestea cât mai ales ilustratorul. Nu mă mai satur admirându-ți ilustrațiile din cartea Fabule. Sunt pur și simplu de vis. Mă bucur că ai ales această cale căci avem nevoie de cărți românești de calitate. De fiecare dată când descopăr o carte românească de calitate îmi sclipesc ochii de bucurie și inima îmi saltă de fericire. Cartea Fabule m-a umplut de o așa mare bucurie încât voi adormi fericită ca un copil ce a descoperit cea mai de preț comoară. Mulțumesc pentru bucuria făcută! Felicitări editurii pentru colaborare și pentru toată munca sa!

Trimiteți un comentariu și puteți câștiga o carte!

Cele mai interesante și originale comentarii le premiem cu o carte la alegere, expediată gratuit de editură.
 

 

Nume*
E-mail* (nu va fi publicat)
Country
Mă abonez și la newsletter
Vă rugăm să manifestați întotdeauna respect faţă de autorii articolelor și față de ceilalţi cititori care au trimis comentarii. Limbajul folosit trebuie să fie corect şi civilizat. Ne rezervăm dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe. Vă mulțumim!

BLOG: ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA

Povestea cărții „De ce plângem”
Îmi doresc ca mica mea carte să fie un sprijin pentru părinți în încercările vieții de zi cu zi. Tocmai de aceea am compus textul ca reproducere a unei posibile discuții părinte-copil. Am inclus cele mai frecvente întrebări ale copiilor: Ce […] Mai mult…
Temă pentru acasă
Cât de plictisitoare, cât de monotonă, cât de formală poate fi şcoala? Răspunsul este: Aproape oricât. Iar „aproape” se datorează mai mult recreaţiilor decât orelor… Dar… Omul sfinţeşte locul! Cum se simte copilul la şcoală depinde […] Mai mult…
Gustul cireșelor
Cine este celebru pentru cărțile de copii trebuie să fie, desigur, un om foarte special. În cazul lui Astrid Lindgren, acest lucru e mai presus de îndoială. Simpla răsfoire a fotografiilor cu scriitoarea la bătrânețe este terapeutică. Astrid […] Mai mult…
Copyright © 2007–2017 Editura Cartea Copiilor