O mână de boabe
de Călin Torsan
Ilustrație de Raluca Ilie pentru cartea Poezii din copilărie
În spatele fiecărei povești stă, de obicei, un alt basm, despre cel care istorisește totul. Albă-ca- Zăpada și cei șase frați Grimm ar putea fi titlul potrivit unei asemenea narațiuni, căci altfel cum să fi existat fecioara ascunsă-n munți/ la cei pitici cărunți, depășindu-și în frumusețe mama vitregă și stârnindu-i, astfel, pizma, dacă n-ar fi apărut mai întâi pe lume în Hanau, lângă Frankfurt, Jacob și Wilhelm – scriitorii, apoi Carl Friedrich, Ferdinand Philipp, Ludwig Emil și Lotte Amalie – frații lor și sora mai mică? Cum ar fi putut descrie destinul încercat, al Cenușăresei, dacă n-ar fi trăit ei înșiși ani mulți de sărăcie lucie, odată cu moartea tatălui, petrecută pe când cei doi celebri folcloriști nu împliniseră încă doisprezece ani?
Venind mai aproape de gura sobei noastre, de unde să fi răsărit în lume prizăritul, dar zburdalnicul Nică a lui Ștefan a Petrii, dacă soarta nu ne-ar fi prins în piept ca pe mărțișor, în prima zi din primăvara lui 1837, un povestitor așa cum a fost Ion Creangă, luându-l dintre oameni chiar în ultima zi din anul când își pierduse mâhnit doi prieteni buni, pe Eminescu și pe Veronica Micle? Nu sună aceste potriveli biografice deja ca o născocire bună? Mai mult: cum să pricepi mai bine fragmentele din Amintiri despre părintele Ioan de sub deal, cele despre zgâtia lui de fată, Smărăndița, de care Nică prinsese drag sau rândurile descriind înspăimântătorul Cal Bălan, decât aflând că Ion Creangă însuși a fost dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, vreme de peste un deceniu, fiind exclus definitiv din rândurile clerului pentru că și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean?
Cam așa s-au petrecut lucrurile și cu cântecele de leagăn pe care noi, O mână de boabe, tocmai ne pregătim să vi le îngânăm. Mult înainte de a ne aduna unii lângă alții, la muzica aceasta se tot gândise Elena. Sau Shen, cum o mai știu prietenii. Mamă încă fără de copii, copil la rândul ei, visa să poată murmura aceste legănări urechilor care mai au nevoie de povești spuse frumos. Apoi, ne-am găsit toți patru în lume: o mână de boabe risipite printre brazdele portativului. Și-am semănat un basm pe care vom încerca să-l facem ascultat odată cu noul an: Abua, bua – mai multe cântece vechi de prunc, însoțite de câteva instrumente de suflat (Călin), de și mai multe de percuție (Loredana), strunite din chitară de Victor și zise de aceea care ne poate spune de acum ce gust are o năzuință împlinită. De Elena (voce, vioară).
La doi pași de Crăciun, vă dăruim cu drag un Nani, nani, puiul mamii, cântul copilului pe care mai multe suflete din ogradă încearcă să-l domolească spre somn. Și ne dorim să vă-ntâlnim de-acum prin lume, în drumurile noastre printre brazde.
Călin Torsan (calintorsan@gmail.com) este scriitor și membru al grupului muzical O mână de boabe.
Comentarii: 2.
Trimiteți un comentariu și puteți câștiga o carte!
Cele mai interesante și originale comentarii le premiem cu o carte la alegere, expediată gratuit de editură.
