Editura Cartea Copiilor - BLOG: De ce cărțile ilustrate sunt importante (I)

În această perioadă cartea cadou este Doi frați și un oraș. Oferta NU se cumulează cu alte beneficii (coduri de reducere, vouchere etc.). Oferta NU se cumulează cu alte beneficii (coduri de reducere, vouchere etc.).


EXPEDIERE GRATUITĂ PRIN CURIER în toată România pentru comenzile de minimum 140 de lei.
Taxe de expediere pentru comenzile din România mai mici de 140 de lei:
• Curier București: 12 lei, livrare în 24-48 de ore
• Curier România: 19 lei, livrare în 1-5 zile lucrătoare
• Poșta Română: 14 lei, livrare în 8-15 zile lucrătoare


De ce cărțile ilustrate sunt importante (I)

de Brandi Bates, fondatoarea Citim Împreună România

Bucle Aurii si cei trei ursi
Ilustrație de Axel Scheffler pentru „Charlie Ciocolată și cartea lui preferată” de Julia Donaldson

 

O carte ilustrată, citită cu voce tare, este „numai bună” pentru tânărul creier al unui copil

 

Aţi auzit de „Bucle Aurii și de cei trei ursuleţi”? Apărută în secolul al XIX-lea şi întâlnită în nenumărate variante, aceasta este povestea unei fetiţe cu păr blond, lung şi cârlionţat – de aici şi numele de Bucle Aurii – care descoperă în pădure o casă în care nu se află nimeni, dar se dovedește mai târziu a fi a unei familii de urși: mama, tata și un pui.

 

Când intră în căsuţă, găseşte trei castroane cu terci de ovăz și gustă din toate: castronul mare este prea fierbinte, castronul mijlociu este prea rece, iar castronul mic este numai bun. Aşa că îl mănâncă pe tot. Apoi, fetița încearcă cele trei scaune, dar scaunul mare și cel mijlociu nu sunt potrivite, doar cel mic este numai bun. I se face somn şi intră apoi în dormitor, pentru a găsi un culcuș potrivit şi, desigur, aţi ghicit: patul cel mare şi cel mijlociu au diverse neajunsuri, însă patul cel mic este numai bun. Bucle Aurii adoarme imediat.

 

„Bucle Aurii și cei trei ursuleţi” este unul dintre cele mai populare basme din limba engleză, aşa că nu este neobișnuit să găsim peste tot referințe din această poveste.

 

În 2017, cercetătorii de la Children’s Reading and Literacy Discovery Center (Cincinnati, Ohio, SUA) au realizat un studiu: folosind scanere RMN, au comparat activitatea cerebrală a 27 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani, în timp ce: 1) ascultau o poveste fără ilustraţii; 2) ascultau o poveste şi priveau în acelaşi timp ilustrațiile; 3) se uitau la desene animate. Rezultatele cercetării lor ne amintesc de „Bucle Aurii și cei trei ursuleţi”.

 

Iată o repovestire a basmului cu Bucle Aurii pe care mi-a inspirat-o acest studiu.

 

Bucle Aurii şi cele trei tipuri de poveşti

 

Într-o dimineață, Bucle Aurii hoinărea prin pădure şi dădu într-o poiană de o căsuţă ciudată. Se apropie, deschise ușa și intră. După ce închise uşor ușa în urma ei, se uită curioasă în jur. Și iată ce văzu: trei urşi care stăteau în trei camere diferite, una la stânga, una la dreapta şi una drept în faţă. Toţi trei erau foarte preocupați de ceea ce făceau, aşa că nu au observat-o.

 

Curioasă din fire, mai întâi merse în vârful picioarelor în camera din stânga, care era bucătăria. Aici o descoperi pe Mama Urs (un urs de mărime mijlocie), stând încă la masă, la micul dejun, cu un pui de urs pufos în braţe. Mama Urs îi citea cu voce tare o poveste dintr-o carte. Era chiar „Bucle Aurii și cei trei ursuleţi”! Cartea, observă Bucle Aurii, nu avea poze. La un moment dat, puiului de urs îi alunecă uşor capul, apoi micuțul se scutură somnoros. Aproape căzu! Dar mama lui îl prinse la timp. Bucle Aurii ascultă cu atenție povestea (iubea această poveste!), dar curând i se făcu și ei somn. Ochii i se închideau. „Prea rece!", şopti ea şi ieși în tăcere din bucătărie.

 

Curioasă, merse în vârful picioarelor și în dreapta, care era camera de zi. Acolo îl descoperi pe Tata Urs (un urs mare), stând pe canapea cu un alt pui de urs pufos în braţe. În fața lor era un televizor pe care rulau desene animate. Era chiar „Bucle Aurii și cei trei ursuleţi”! Puiul de urs stătea nemişcat în braţele tatălui, cu ochii lipiți de ecran. Puiul căscă de două ori. Dar tatăl nu observă. Era prea ocupat să se uite la un alt ecran, mai mic, de lângă el. Bucle Aurii urmări desenele animate de la televizor pentru câteva clipe (iubea poveștile), dar se plictisi. „Prea fierbinte!" îşi spuse şi ieși în tăcere din camera de zi.

 

Dar tot mai era curioasă, așa că merse în vârful picioarelor în camera din faţă şi intră într-un dormitor confortabil. Acolo o descoperi pe Sora Urs (un urs mai mic), legănându-se într-un scaun, cu al treilea pui de urs, pufos și drăgălaș, în braţe. Sora Urs îi citea cu voce tare o poveste dintr-o carte. Era chiar „Bucle Aurii și cei trei ursuleţi”! Această carte era una ilustrată. Fiecare pagină avea un desen mare şi frumos şi doar câteva cuvinte. Puiul de Urs asculta cu atenţie, privind ilustraţiile, arătând cu degetul diverse lucruri şi uneori uitându-se în sus ca să îi pună întrebări surorii lui. Sora Urs părea că se bucură de poveste la fel de mult ca frăţiorul ei. Bucle Aurii era fascinată (iubea poveştile!). Stătu până la „Sfârşit”. „Numai bună”, îşi spuse fericită şi ieși în tăcere din dormitor. Când se îndepărta, îl auzi pe puiul de urs spunând: „Încă o dată!”

 

Bucle Aurii alergă acasă, deschise uşa și spuse: „Tati, eşti aici? Te rog, citeşte-mi o poveste. Una cu poze!” Mă întreb ce au citit.

 

Cartea ilustrată, citită cu voce tare, este „numai bună”

 

„Prea rece”, „Prea fierbinte”, „Numai bună” — iată ce au în comun povestea „Bucle Aurii și cei trei ursuleţi” şi studiul realizat la Cincinatti de pediatrul John Hutton şi echipa sa de cercetători cu privire la importanţa cărţilor ilustrate în viaţa celor mici.

 

„Obiectivul nostru a fost să observăm ce se întâmplă în fiecare situaţie, în acele reţele ale creierului care susţin abilităţile timpurii de citire” a declarat dr. Hutton. Cercetătorii au analizat cinci zone ale creierului: cerebelul (perfecționarea abilităţilor), zona funcțiilor fundamentale (introspecția, creativitatea, conștiința de sine), zona imaginației (vizualizarea complexă, memoria), zona semantică (semnificația, limbajul) și zona de percepție (procesarea stimulilor vizuali).

 

„Prea rece!”

Atunci când copiii au ascultat o poveste fără ilustraţii, a existat o activitate cerebrală, dar nu în zonele de vizualizare și imaginație. Acest lucru poate fi uşor explicat: copiii mici nu au suficiente experiențe din care să fi colectat imagini, emoţii sau amintiri pentru a vizualiza povestea. Ei au o „bibliotecă” vizuală redusă. Aşadar, deşi rețelele lingvistice au fost activate, au apărut puține dovezi ale unei conectivități generale în creier. „Dovezile arată că aceşti copii se străduiau să înțeleagă”, spune dr. Hutton. Simpla ascultare a poveştii a fost „prea rece” pentru a activa toate cele cinci zone ale creierului urmărite de cercetători.

 

„Prea fierbinte!”

Atunci când copiii au văzut povestea sub formă de desen animat, percepția vizuală a fost dominantă, dar celelalte procese au încetinit. „Când se uită la desene animate, li se oferă totul pe tavă, rapid, şi ei nu trebuie să facă nimic... Creierul parcă se opreşte din lucru”, spune dr. Hutton. Prin urmare, copilul se uită la poveste, dar „nimic altceva nu se întâmplă în rețelele superioare ale creierului implicate în procesul de învăţare. Creierul nu trebuie să facă nimic.” În această situaţie, nivelul de înţelegere a poveştii a fost cel mai scăzut. Desenele animate au fost „prea fierbinţi” şi nu au stimulat destul tânărul creier.

 

„Numai bună!”

Atunci când copiii au ascultat povestea în timp ce vedeau paginile cu ilustraţii: „Bum!”, spune dr. Hutton, „toate rețelele neuronale au fost activate și s-au conectat între ele.” Primind indicaţii vizuale din ilustraţii în timp ce auzea textul, tânărul creier primea, în aceeaşi măsură, o invitaţie şi o provocare – nici prea grea, nici prea ușoară – făcând plăcută munca de a înţelege ce vede şi aude şi de a face legături cu alte lucruri pe care le-a văzut sau auzit înainte. Ascultarea unei poveşti ilustrate, citită cu voce tare, s-a dovedit a fi „numai bună” pentru tânărul creier.

 

„Creierul pare a fi inactiv atunci când copiii se uită la clipuri video, dar se trezește atunci când i se furnizează imagini împreună cu cuvinte prin lectura unei cărţi ilustrate”, scrie Meghan Cox Gurdon în cartea sa, The Enchanted Hour: The Miraculous Power of Reading Aloud in the Age of Distraction. „Ceea ce copiii nu primesc de la un tip de povestire... pot obține de la altul. Dacă orele pe care copiii le petrec în faţa ecranelor contribuie foarte puţin sau deloc la dezvoltarea lor neurologică generală (aşa cum studiul dr. Hutton pare să arate), atunci este cu atât mai important să-şi petreacă timpul în fiecare zi cu o activitate care le stimulează creierul în întregime.” O activitate „numai bună” — precum ascultarea unei poveşti dintr-o carte ilustrată.

 

În partea a II-a vom discuta de ce cărțile ilustrate sunt „numai bune” pentru copii în primii cinci ani de viață. Apoi, în partea a III-a vom explora felul în care cărțile ilustrate continuă să fie valoroase şi pentru copiii mai mari și chiar pentru adolescenți. Până atunci, hai să luăm o carte ilustrată şi să ne bucurăm de ea alături de cei mici!

 

Surse:

Meghan Cox Gurdon, The Enchanted Hour: The Miraculous Power of Reading Aloud in the Age of Distraction, Piatkus, 2019

„The Goldilocks Effect? Illustrated Story Format Seems 'Just Right' and Animation 'Too Hot' for Integration of Functional Brain Networks in Preschool-Age Children”, https://www.eurekalert.org/pub_releases/2018-05/pas-nsm042618.php

 

 

 

Comentarii: 1.

Bucur veronica1 august 2019, ora: 10:06
Buna ziua, Foarte mult adevar in articolul de mai sus! Copiii se dezvolta f mult prin citirea cartilor adecvate varstei :le poti imbogati vocabularul,ii poti ajuta sa gaseasca solutii multiple la probleme,le poti transmite valori mult mai usor decat prin simpla morala,ii poti ajuta sa constientizeze comportamente gresite si sa le corecteze. In plus ajuta si parintii sa gasesca o cale usoara si f placuta de conectare cu copiii. Imi plac enorm cartile si admir titlurile editurii dvoastra care au un puternic mesaj educativ. Mi ar placea sa introduceti din cand in cand oferte promotionale pentru a putea cumpara cat mai multe carti. Va doresc mult succes!

Trimiteți un comentariu și puteți câștiga o carte!

Cele mai interesante și originale comentarii le premiem cu o carte la alegere, expediată gratuit de editură.
 

 

Nume*
E-mail* (nu va fi publicat)
Country
Mă abonez și la newsletter
Vă rugăm să manifestați întotdeauna respect faţă de autorii articolelor și față de ceilalţi cititori care au trimis comentarii. Limbajul folosit trebuie să fie corect şi civilizat. Ne rezervăm dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe. Vă mulțumim!

BLOG: ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA

„Citește-i iepurașului tău”
Din toamna lui 2018, editura Cartea Copiilor, în colaborare cu Citim Împreună România, derulează campania „Citește-i iepurașului tău”. Pentru că imaginile sunt importante și au puterea de a modela ce gândesc și ce fac oamenii, avem nevoie […] Mai mult…
Tarō Gomi — simplitate și emoție
Ca mulți mari artiști, Tarō Gomi reușește să ofere foarte mult folosindu-se de foarte puțin. Se inspiră de multe ori din lucrurile obișnuite pe care copiii le întâlnesc în lumea lor. Ilustrațiile sale se bazează mult pe sugestie, pe provocarea […] Mai mult…
Elsa Beskow
Familia Elsei Beskow a locuit într-o veche casă de lemn, în Djursholm, în afara Stockholmului. Casa avea o grădină uriaşă, sălbatică, de unde Elsa Beskow se inspira pentru a desena imaginile minunate cu flori și plante. Natura este întotdeauna […] Mai mult…
Copyright © 2007–2019 Editura Cartea Copiilor